Interviul unui prieten..

Anton:Salut! Mă numesc Anton, am 23 de ani, sunt zimbrist - membru al grupului organizat Oastea Fiară

PU:De cati ani conduci ”Oastea Fiară ”?

Anton:În 2003 am ajuns prima dată în peluza zimbristă, la marele derby al Basarabiei, împotriva Șerif Tiraspol. Din 2005 am început să mă implic mai activ în viața galeriei. Perioada anilor 2003-2007 a fost o perioadă de tranziție pentru Galeria Zimbru, deoarece au avut loc destul de multe reorganizări și restructurări în cadrul galeriei (unele colective se destrămau, altele se formau), iar principalii actori pe plan ultra’ au fost băieții de la Ultra Boys. În sezonul 2007-2008, s-a reușit unificarea forțelor mai multor colective, care a dat naștere formatului existent al grupării organizate Oastea Fiară. Din vara anului 2010, mi-am asumat responsabilitățile de lider a grupului, împreună cu un alt prieten Alex B. Începând cu toamna anului 2010, îndeplinesc și funcția de spokesman a Galeriei.

PU:Cum pregătiți deplasările?

Anton:Dat fiind faptul că Republica Moldova are o suprafață de doar 33.847 km² (restul spațiului românesc are peste 238.391 km²), deplasările nu sunt la mari distanțe. În 90% cazuri mergem cu autocarul. Ne mai bucurăm uneori de posibilitatea de a merge cu trenul – însă, calendarul meciurilor campionatului nu se facem pentru suporteri, așa că astfel de ocazii ne cad foarte și foarte rar. Procesul de organizare a transportului nu e o problemă în sine – moment pur tehnic. Cu mult mai dificil este să mobilizezi lumea să meargă în deplasare, în număr cât mai mare (deseori se simte situația economico-financiară precară din țară). Din punct de vedere organizatoric, de fiecare dată încercăm să facem deplasările cât se poate de eftine.

PU:Ce-ţi trebuie ca să ajungi liderul galeriei Zimbru?

Anton:Ca să devii un lider de galerie, cred eu că trebuie să știi cu siguranță ce faci, să ai o viziune cât mai clară asupra vectorului de dezvoltare a întregii galeriei, să ai destulă răbdare și inițiativă pentru a îndura momentele mai puțin plăcute, și bineînțeles exclusiv prin propriul exemplu să demonstrezi ce vrei să vezi/primești de la ceilalți membri ai galeriei. Unicul specific al Galeriei Zimbru, cred că ar fi, să întrunești în sine calitatea de bun mediator în întrebările legate de viziunile patriotice a diferitor grupe de suporteri. Prin eforturi comune a liderilor Oastea Fiară și Ultra Boys, la moment ne reușește să păstrăm balanța și să avem un dialog constructiv în ceea ce privește dezvoltarea întregii galerii.

PU:Te-ai gândit vreodată să renunţi, că nu mai poţi?

Anton:Astfel de gânduri m-au vizitat de câteva ori.

- atunci când un grup extrem de restrâns de persoane(2-4) se ocupă de pregătirea întregii coreografii pentru un meci, pierzând astfel o zi întreagă din cauza unor momente tehnice în care ar putea să participe și alții. Apare întrebarea: Numai nouă ne trebuie toată coreografia asta ?! Poate mai ușor ar fi să-mi bag și eu piciorul și să vin ca simplu suporter la meci să-mi susțin echipa ?!

- atunci când faci ceva în folosul galeriei, și apar tot felul de ”experți” cărora nu le convine ce ai făcut și obligatoriu vor să-și expună părerea vis-a-vis de acest subiect. În realitate, se implică la nivelul 0(zero) în organizarea galeriei, dar cu părerea vor să se dea.

- atunci când treci printr-o perioadă mai dificilă în viață, și începi să cauți cine/ce ar putea fi de vină că ceva nu ți-a reușit. Astfel e firea umană, să te ducă cu gândul la acel timp petrecute în deplasări și tot ce este legat de meciurile echipei: ”Uite unde aș putea ajunge dacă nu...”, ”Am irosit această posibilitate căci ...” sau ”Chiar merită ?!” ...

Este foarte important să primești sprijinul necesar, să simți cu adevărat că nu ești singur pe acest drum, iar umărul camarazilor este în continuare sus. Acesta este unul din principiile pe care se bazează grupul Oastea Fiară – nu ne limităm doar la peluză, ci suntem și buni prieteni, camarazi.

PU:Cum e să fii zimbru?

Anton:A fi zimbrist este o onoare – o rostesc fără patos. Este mândria de a reprezenta culorile galben-verzi, istoria și tradițiile zimbriste datate cu anul 1947, cel mai titrat și iubit club din Republica Moldova, și bineînțeles reprezentarea capitalei noastre, orașului meu natal - Chișinău. Este o onoare să fii ultras al FC Zimbru Chișinău. Da, nu suntem o legendă europeană sau regională, nu adunăm milioane de oameni la TV, nu cumpărăm vedete și nu vindem fulare cu miile, dar acesta este clubul care ne reprezintă, iar noi suntem alături de el la bine, și mai ales la greu. Zimbru – suntem noi!

Personal, nu-i înțeleg pe acei chișinăuieni, care stau prin pub-uri, beau bere și se holbează la Barcelona, Real Madrid sau alte branduri fotbalistice din Vest/Est, și nu vin pe stadionul orașului natal să-și susțină echipa locală. Cred că în viitorul apropiat vom fi nevoiți cu toții, nu doar să susținem mesaju ”Împotriva Fotbalului Modern!”, dar să lansăm campania ”Susține echipa locală, nu cea virtuală!”.

PU:Pe care n-o ”înghiţi”: Dacia sau Sheriff?

Anton:În general, nu cred că există vre-o diferență în categoriile de rahat. Dacă să trecem peste glume, pentru mine personal Șerif este nu doar un inamic sportiv, este întruchiparea și a tuturor relelor separatismului transnistrean și a violării acestui meleag mioritic de către forțele separatiste/teroriste de la Tiraspol.

În ceea ce privește dRacia. Din punct de vedere sportiv, este un inamic destul de tânăr – ura față de acest club a început la sfârșitul anilor ’00, când tot felul de ”jucători” retardați a acestuia, în meciurile contra Zimbrului pur și simplu î-i accidentau pe băieții noștri, meci de meci. Iar un așa numit ”jucător” Gh.Orbu, și-a permis unele gesturi în adresa galeriei – la unul din astfel de meciuri, el a preferat să fugă până-n vestar, în loc să discute cu băieții ce au intrat în teren ;) Ceea ce privește peluza dRacilor(n.r Dacia), consider că ei nu și-au valorificat potențialul – cu tot sprijinul acorat de către club pe parcursul acestor ani, ei au reușit nu prea multe, nici pe plan vocal, nici pe cel legat de coreografii și independență față de buzunarul clubului.

O mică remarcă: Galeria Zimbru, ca peluză oraganizată a suporterilor zimbriști, a apărut în anul 1996. Proiectele Șerif și dRacia au fost fondate în 1997 și respectiv 1999.

PU:Cand a fost prima deplasare?

Anton:Prima deplasare am făcut-o în 2004, la meciul din campionat cu Șerif Tiraspol. De atunci am încercat să nu lipsesc la nici una.

PU:Multumesc

Anton:Mulțumesc și ție Bogdan, pentru interesul acordat peluzei noastre. Salutări din partea Oastea Fiară (Chișinău) și Băieții Veseli (Iași), tuturor ultrașilor din Galați – sper să avem cât mai curând posibilitatea să ne întâlnim pe stadion sau în stradă ;)

Articol scris de Kamikazi93 pentru www.pro-ultras.com