Lupta noastra (articol) 18/07/2011

Miercuri seară. Stau şi mă uit la tv, aceleaşi prostii de ani şi ani, aceleaşi decizii care mă dezgustă, a trecut un an competiţional, vorbim de fotbal aici, de fapt a trecut degeaba: unii termină pe locul 2, alţii pe 18, calculul e simplu retrogradează locul 2, s-a intors lumea pe dos şi mie îmi vine să-i dau foc.

Eram liniştit, acum mă gândesc la altele, mă gândesc la Iaşul meu şi echipa mea, la suporterii lui şi grupul meu..
Aud des, cum că ei nu se regăsesc în echipa asta nouă, că echipa lor Politehnica Iaşi a murit. Şi stau şi-mi zic: oare echipa mea nu e şi echipa lor? pentru că echipa lor sigur e şi echipa mea…

Nu mă interesează să-i corectez, eu am un grup şi militez doar pentru el.. dar ei erau odată peste umărul meu, acum principiile lor i-au întors pe dos, atât de tare încât încearcă să se convingă că e mai bine acasă, decât în peluza unde am crescut eu sau ei, sau poate alţii, împreună sau necunoscându-ne prea bine între noi, dar pe vremea când ceva ne unea.. Mă întreb ce s-a schimbat acum, atât de mult?

Noi, ca grup, ne-am asumat rădbarea şi ambiţia de a lupta cot la cot cu echipa pentru a păstra spiritul fotbalului ieşean în dealul Copoului, pe stadionul pe care venim de la 8 ani, şi de la 8 ani eu personal nu văd alt sens. Am ajuns să mă întreb : ce poate fi mai frumos la sfârşit de săptămână decat să te întâlneşti cu baieţii tăi, grupul tău, să evadezi în colţul tău vesel.. Ce poate fi mai frumos decât stadionul, peluza cântând pentru oraşul tău, pentru culorile tale, pentru un ideal cu care ai crescut?
Şi chiar nu aştept nici un răspuns de la nimeni..

Fotbalul s-a schimbat fără voia noastră, iar cei din peluza renunţă, eu sunt convins că trebuie să fie şi alte metode, nu doar acelea care duc la capăt de linie. Pentru că nu pot să-i întorc spatele tocmai acum, mi-a oferit atât de multe, îi sunt dator. Am cântat de atâtea ori “Iaşule, Iaşule, mândră cetate, numele tău ţara străbate. NOI ŞI ECHIPA LUPTĂM PENTRU TINE/ ORAŞ AL CELOR 7 COLINE”, iar acum să plec? Nu cred că există vreun motiv care sa mă justifice în alegerea asta..
Politehnica, Sportul Studenţesc, C.S.M.S., CSU sau Poli Unirea mereu va fi echipa mea, echipa orasului meu, echipa din dealul Copoului, echipa din capitala Moldovei, Iaşi.
C.S.M.S. vom fi şi de acum, şi vom purta cu mândrie acest nume, aşa cum îl purtau Romilă I, Voica, Ianul ,Huma C , Constantinescu M. şi toată generaţia lor.

Grupul nostru, îl veţi regăsi mereu atât acasă, pe Emil Alexandrescu, în peluza A militând pentru oraşul Iaşi, şi culorile ce viaţa întreagă ne-au desenat, cât şi în viitoarele noastre deplasări. Ne-am născut din dorinţa de a reprezenta şi a ne face respectat oraşul în tot ceea ce priveşte fenomenul ultras. Atât timp cât vom trăi ca identitate de grup, vom încerca să promovăm şi să readucem spiritul suporterului devotat echipei şi grupului, mândru, purtător al valorilor Iaşului.

Cosmin ( Băieţii Veseli Iaşi )