În 2004 eram puştiul din spate, ce iubeam fotbalul, îmi plăcea să cânt ca nebunul, credeam că dacă eu ţip mai tare, o să cadă şi golul, şi ce mai ţipam... şi îmi amintesc cum mă întorceam acasă bucuros chiar dacă pierdeam, pentru că în mintea mea era cântecul ăla ..„suntem cei mai buni din moldoveni...”, era crezul meu, de atunci am rămas prada acestui fior nebun..
Anii au trecut şi au lăsat urme şi peste noi, şi peste fotbal .. pe care parcă îl simt şi trăiesc altfel, îl accept aşa cum e, pentru că înca simt că e al meu, dar îl urăsc pentru că s-a schimbat. Acum noi suntem in prima linie, pasiunea încă ne ţine în viaţă, pentru că ne înveselim cu fiecare sâmbătă a fotbalului, dar înafară de asta regretăm că mai sunt puţini ca noi.
3 comentarii:
Super articol, din pacate vremurile de glorie au apus, iar fotbalul de astazi se zbate si el intr-un mare cacat! v-am pupat baieti
Emotionant,am lacrimi in ochi.
Fenomenul moare incet!
Trimiteți un comentariu